EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. Vezi definitia »

TELEOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor situate la distanțe mari. (< fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv) Vezi definitia »

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv. Vezi definitia »

LENITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care calmează durerile. (< fr. lénitif, lat. lenitivus) Vezi definitia »

EXTENSÍV, -Ă adj. 1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spațiu. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate. 2. (fiz.) care (se) poate extinde. (< fr. extensif, lat. extensivus) Vezi definitia »