Definita cuvantului origine
ORÍGINE s. f. 1. început, proveniență; izvor, obârșie. 2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, o națiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu origine
INFUZIÚNE s. f. v. infuzie. Vezi definitia »
depredațiúne s.f. (înv.) jaf, furt, pradă. Vezi definitia »
DISOLUȚIÚNE s.f. v. disoluție. Vezi definitia »
PUTRITÚDINE s. f. putriditate. (după it. putridume) Vezi definitia »
TRANSPÚNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpún, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere]. Vezi definitia »