HELIOPLASTÍE, helioplastii, s. f. Procedeu de gravură fotografică prin care se obțin planșe gravate în relief. [Pr.: -li-o-] – Din fr. hélioplastie. Vezi definitia »

SITIOLOGÍE s.f. Știință care are ca obiect studiul alimentelor. [Gen. -iei, var. sitologie s.f. / < fr. sitiologie, it. sitologia, cf. gr. sition – aliment, logos – studiu]. Vezi definitia »

AUTOHTONÍE s.f. Autohtonism. [Cf. it. autoctonia]. Vezi definitia »

HEPATOREXÍE s. f. ruptură a ficatului. (< fr. hépatorrhexie) Vezi definitia »

STAGNÁȚIE s. f. (Neobișnuit) Stagnare. – Fr. stagnation. Vezi definitia »