BĂIEȘÍȚĂ², băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Din băieș + suf. -iță. Vezi definitia »

ACIDÓZĂ s. f. Mărirea acidității sângelui, datorită unor tulburări funcționale în organism. – Fr. acidose. Vezi definitia »

ALBEÁLĂ, (2) albeli, s. f. (Pop.) 1. Faptul de a (se) albi. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. – Din albi + suf. -eală. Vezi definitia »

ALTERNÁNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Însușirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură). Vezi definitia »

MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roti cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto¹- + navă. Cf. it. motonave. Vezi definitia »