PALEOGEOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la paleogeofizică. II. s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele geofizice de-a lungul erelor geologice. (< fr. paléogéophysique) Vezi definitia »

NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique) Vezi definitia »

SPASMOFÍLIC, -Ă, spasmofilici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de spasmofilie. – Din fr. spasmophilique. Vezi definitia »

ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike) Vezi definitia »

EVANGHÉLIC, -Ă adj. 1. referitor la evanghelie. 2. (și s.) care ține de cultul protestant. (< fr. évangélique, lat. evangelicus) Vezi definitia »