LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ◊ Legitimă apărare = situație în care cineva comite un act de violență pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. [Acc. și: legitím] – Din fr. légitime, lat. legitimus. Vezi definitia »

GENERALÍSIM s. m. comandant suprem al armatei. (< fr. généralissime, it. generalissimo) Vezi definitia »

PEȘÍM adv. v. peșin. Vezi definitia »

PROTOPARENCHÍM s. n. parenchim primar. (< fr. protoparenchyme) Vezi definitia »

IBRIȘÍM s. n. v. ibrișin. Vezi definitia »