COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme. Vezi definitia »

PARAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a se magnetiza temporar în direcția intensității locale a câmpului magnetic. (< fr. paramagnétisme) Vezi definitia »

TROȚKÍSM s.n. Curent ostil marxism-leninismului, care nega ideea hegemoniei proletariatului în revoluție, posibilitatea și necesitatea alianței clasei muncitoare cu țărănimea, posibilitatea revoluției la început într-o singură țară, a dictaturii proletariatului și posibilitatea construirii socialismului în fosta U.R.S.S. [< fr. trotskysme, cf. Troțki – contrarevoluționar rus]. Vezi definitia »

ELECTROMAGNETÍSM s.n. Ramură a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale curenților electrici și aplicațiile lor. [Cf. fr. électromagnétisme]. Vezi definitia »

ECOMATÍSM s. n. impuls morbid de a repeta sunete și mișcări. (< fr. échomatisme) Vezi definitia »