HIPOCLOREMÍE s.f. Diminuare a cantității de clor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. hypochlorémie]. Vezi definitia »

IZOTOMÍE s. f. (bot.) 1. tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. diviziune a unui organ în două părți egale. (< fr. isotomie) Vezi definitia »

ȚESĂTORÍE, (2) țesătorii, s. f. 1. Arta, meșteșugul țesutului. 2. Atelier, fabrică unde se fac diferite țesături. – Țesător + suf. -ie. Vezi definitia »

feméie (feméi), s. f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom. – Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (muierușcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie. Vezi definitia »

ICONOCLASTÍE s.f. Caracter iconoclast. [Gen. -iei. / < fr. iconoclastie, it. iconoclastia]. Vezi definitia »