APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant. Vezi definitia »

ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). Vezi definitia »

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens]. Vezi definitia »

AFINÁNT, afinanți, s. m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. -ant. Vezi definitia »

DEMONSTRÁNT, -Ă s. m. f. participant la o demonstrație; manifestant. (< rus. demonstrant) Vezi definitia »