DICTATÓR s.m. 1. Magistrat suprem în vechea Romă, ales de senat pe termen de șase luni și învestit cu putere absolută în vreme de război. 2. Conducător de stat cu puteri discreționare. ♦ (Fig.) Om cu purtări autoritare. [Acc. și dictátor. / < lat. dictator, cf. fr. dictateur]. Vezi definitia »

DEVORATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Devorant. [Cf. fr. dévorateur]. Vezi definitia »

factor de dezechilibru,bazat pe teoria ierarhizarii nevoilor indivizilor(termen economic) Vezi definitia »

BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur]. Vezi definitia »

PULSOREACTÓR s. n. reactor pentru supersonice, care funcționează prin combustie discontinuă. (< fr. pulsoréacteur) Vezi definitia »