GRADÁȚIE s.f. 1. Creștere sau descreștere graduală, pe grade. ♦ Totalitatea diviziunilor de pe o scară gradată. 2. Figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 3. (Pict.) Trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 4. Grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea salariului sau a retribuției. ♦ Sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește salariul sau retribuția. [Gen. -iei, var. gradațiune s.f. / cf. fr. gradation, lat. gradatio]. Vezi definitia »

PLASMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). – Din fr. plasmochimie. Vezi definitia »

MEDIASTINOSCOPÍE, mediastinoscopii, s. f. (Med.) Metodă chirurgicală pentru explorarea în scop diagnostic a mediastinului. [Pr.: -di-as-] – Din fr. médiastinoscopie. Vezi definitia »

AEROTRIANGULÁȚIE s. f. metodă de determinare a punctelor de triangulație prin aerofotograme. (< fr. aérotriangulation) Vezi definitia »

CRANIOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază forma și dimensiunile craniului. (< fr. crâniologie) Vezi definitia »