HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. >>>>>>>>>>MUIE STEAUAAAAAA<<<<<<<<<<<< Vezi definitia »

ELITROTOMÍE, elitrotomii, s. f. (Med.) Incizie a peretelui vaginal. – Din fr. élytrotomie. Vezi definitia »

ca scos din cutie expr. foarte curat, foarte îngrijit. Vezi definitia »

RADICULALGÍE s.f. (Med.) Durere surdă și continuă, datorită unei inflamații a rădăcinilor nervilor cranieni sau rahidieni. [Gen. -iei. / < fr. radiculalgie]. Vezi definitia »

TRAHEOSCOPÍE, traheoscopii, s. f. Examen radiologic al traheii (1). [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéoscopie. Vezi definitia »