DRUÍD s. m. preot la vechii celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică, până la cucerirea Galiei de către romani. (< fr. druide, lat. druida) Vezi definitia »

CANÍD, canide, s. n. (La pl.) Familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc.; (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. canidés. Vezi definitia »

HAID interj. v. HÁIDE 2. (Cu funcție de imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem! ◊ (Împrumutând desinențe verbale de pers. 1 și 2 pl.) Haidem la plimbare. [Var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide. Vezi definitia »

PLANETOÍD s. m. 1. planetă mică din sistemul solar; asteroid. 2. satelit artificial. (< fr. planétoïde) Vezi definitia »

STREPTOCÍD s.n. Medicament folosit contra streptococilor. [Cf. fr. streptococcide]. Vezi definitia »