NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ. Vezi definitia »

piáncă, s.f. sg. (reg.) ființă slută, urâtă. Vezi definitia »

TETRAFLUORÚRĂ s. f. combinație a fluorului cu un element tetravalent. (< fr. tétrafluorure) Vezi definitia »

DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse. Vezi definitia »

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Fr. amide. Vezi definitia »