TERMINÁL, -Ă I. adj. care formează ultimul element; aflat la extremitate, la vârf. II. s. n. 1. partea terminală a unui organ, a unei instalații etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor și citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legăturilor cu un aeroport într-un oraș; stație-terminus pentru încărcarea și descărcarea containerelor. ◊ aerogară, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare și de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis) Vezi definitia »

EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (despre relief) situat deasupra platformei continentale. ♦ mare ~ă = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent. (< fr. épicontinental) Vezi definitia »

UZINÁL, -Ă, uzináli, -e, adj. Care ține de uzină; propriu uzinei. Transport uzinal. (din fr. usinal) [def., etim. NODEX] Vezi definitia »

DIMINUTIVÁL, -Ă, diminutivali, -e, adj. (Despre sufixe, particule) Care formează diminutive; (despre cuvinte, formații lexicale) Format prin derivare cu sufixe, cu particule diminutivale. – Diminutiv + suf. -al. Vezi definitia »

ACORPORÁL, -Ă adj. lipsit de corp; de natură necorporală. (< a- + corporal) Vezi definitia »