Definita cuvantului otocel
OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu otocel
unfel de mostenire Vezi definitia »
MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui mărunt. ♦ (Substantivat, m.art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Mărunt + suf. -el, -ea, -ică. Vezi definitia »
BETHEL, oraș în Vechea Palestină, unde, potrivit Bibliei, Dumnezeu li s-a arătat lui Avraam și Iacov. Vezi definitia »
STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el. Vezi definitia »
ȘIȘTĂRÉL, șiștărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el. Vezi definitia »