HEMIEPILEPSÍE s. f. epilepsie limitată la o jumătate a corpului. (< fr. hémi-épilepsie) Vezi definitia »

HIPOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și mișcările unor cai sacri. [Gen. -iei. / < fr. hippomancie, cf. gr. hippos – cal, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi]. Vezi definitia »

piuăríe, piuăríi, s.f. (reg.) instalația de la piuă. Vezi definitia »

Distractie Vezi definitia »