broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”. Vezi definitia »

COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. – Coji + suf. -eală. Vezi definitia »

HISTOGRÁMĂ s.f. (Statist.) Grafic alcătuit din coloane alăturate având aceeași bază, proporționale cu cantitatea pe care o reprezintă. [< fr. histogramme, cf. gr. histos – țesut, gramma – scriere]. Vezi definitia »

CREVÉTĂ s.f. Mic rac marin comestibil. [< fr. crevette]. Vezi definitia »

ESTRÁDĂ s.f. 1. Scenă, platformă (uneori improvizată) într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzică) de estradă = concert, spectacol, muzică cu caracter ușor, variat, distractiv, satiric; teatru de estradă = teatru unde au loc spectacole de estradă. 2. Parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. [< fr. estrade]. Vezi definitia »