OSTEÍTĂ s. f. inflamație a țesutului osos. (< fr. ostéite) Vezi definitia »

NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »

a avea un glonț pe țeavă expr. (-er. – d. bărbați) a fi excitat Vezi definitia »

GAZÉLĂ s.f. Specie de antilopă din Africa și Asia. [< fr. gazelle]. Vezi definitia »

TEZÍRBAȘĂ s. m. v. terzibașă. Vezi definitia »