DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Teorie generală a principiilor devenirii realității, a dezvoltării naturii, societății și gândirii; teorie și metodă generală de cunoaștere a realității și de transformare revoluționară a acesteia. 2. Adj. Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazează pe dialectică. Vezi definitia »

FERODINÁMIC, -Ă adj. (despre un aparat, o mașină) cu acțiune electrodinamică intensificată de piese feromagnetice. (< fr. ferrodynamique) Vezi definitia »

ȘTIINȚÍFIC, -Ă adj. referitor la știință, bazat pe principiile științei. (după fr. scientifique) Vezi definitia »

-FILÁCTIC elem. filact(o)-. Vezi definitia »

METATÉTIC, -Ă adj. Referitor la metateză; rezultat din metateză. [Cf. fr. métathétique]. Vezi definitia »