HELIOTRÓP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roșie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, întrebuințate în industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotrope. Vezi definitia »

ANATRÓP, -Ă adj. (bot.; despre ovule) care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus. (< fr. anatrope) Vezi definitia »

RADIOTELESCÓP, radiotelescoape, s. n. Instrument folosit la recepționarea și studierea undelor radiofonice emise de corpurile cerești. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélescope. Vezi definitia »

STOMATOSCÓP s.n. Instrument pentru examinarea cavității bucale. [Pl. -scoape. / < fr. stomatoscope]. Vezi definitia »

HARD-TOP s. n. automobil cu capotă demontabilă, rigidă, din metal sau plastic. (< engl. hard-top) Vezi definitia »