ÁLTO s. m. 1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor. 2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci. 3. violă. (< it. alto) Vezi definitia »

MÉZZO-TÍNTO s. n. inv. tehnică a gravurii pe metal constând în granularea plăcii cu un instrument special, astfel ca la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru, intense și catifelate. (< it. mezzo tinto) Vezi definitia »

SITO-/SITIO- elem. „hrană, nutriție, aliment”. (< fr. sito-, cf. gr. sition) Vezi definitia »

FRUCTO- elem. fructi-. Vezi definitia »

GLIPT(O)-, -GLÍF(Ă) elem. „inscripție, gravare, cizelare”, „tocit, ros”. (< fr. glypt/o/-, -glyphe, cf. gr. glyptos, glyphe) Vezi definitia »