CONVÉNȚIE s. f. 1. înțelegere, acord, pact între state, instituții etc. *contract. *denumire dată unor tratate internaționale. 2. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilită prin tradiție. 4. adunare legislativă a Franței între 1792 și 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la președinție, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio) Vezi definitia »

PULVERIZÁȚIE s. f. pulverizare. (< fr. pulvérisation) Vezi definitia »

HIMENOLOGÍE s. f. disciplină care studiază membranele organice. (< engl. hymenology) Vezi definitia »

TOPOLOGÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază proprietățile mulțimilor de puncte neschimbătoare față de unele transformări. ♦ Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestui spațiu. – Din fr. topologie. Vezi definitia »

șolomățíe, șolomățíi, s.f. (reg.; mai ales la pl.) glumă, spirit. Vezi definitia »