PAR¹, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. Vezi definitia »

SEMICIRCULÁR, -Ă adj. în formă de semicerc. ♦ canale ĕ = cele trei canale, partea superioară a urechii interne. (< fr. semi-circulaire) Vezi definitia »

ȚUNCHINÁR, țunchinari, s. m. (Reg.) Furcă cu dinții drepți, folosită la strâns fânul. Vezi definitia »

MUZOÁR s.n. (Constr.) Parte terminală a unui mol; cap de dig. [Pron. -zo-ar, var. musoar s.n. / < fr. musoir]. Vezi definitia »

SĂLINDÁR s. n. v. sărindar. Vezi definitia »