INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus]. Vezi definitia »

SPOROGÉN, -Ă adj. care produce spori. (< fr. sporogène) Vezi definitia »

BENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol. Vezi definitia »

FRIGORIGÉN, -Ă adj. (despre un sistem fizio-chimic) care poate produce frig. ♦ agent ~ = substanță (freon, amoniac etc.) care, vaporizându-se la temperatură joasă, absoarbe căldura; agregat ~ = parte a unei instalații frigorifice în care agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. (< fr. frigorigène) Vezi definitia »

BERLICHINGEN [berlihiŋgən], Götz von (1480-1562), cavaler german. Aventurier și brigand faimos, supranumit „Mînă de fier”, datorită mecanismului de care se servea în locul mîinii stîngi pierdute la asediul cetății Landshut (1504). Figură legendară a cavalerismului german, devenit personaj literar. Vezi definitia »