POLINÍE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie]. Vezi definitia »

EPIGENÍE s.f. Epigeneză. [Gen. -iei. / < fr. épigénie]. Vezi definitia »

COMPRÉSIE s. f. v. compresiune. Vezi definitia »

FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis]. Vezi definitia »

ETOFARMACOLOGÍE s. f. metodă modernă de evaluare a efectelor medicației psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor. (< eto- + farmacologie) Vezi definitia »