SINTETÍSM s. n. faptul, însușirea de a fi sintetic. (< fr. synthétisme) Vezi definitia »

NEPTUNÍSM s.n. Concepție neștiințifică în geologie potrivit căreia toate rocile și structurile geologice își au originea în apa mărilor și a oceanelor. [< fr. neptunisme, cf. Neptun – zeul mării la romani]. Vezi definitia »

GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme]. Vezi definitia »

LOGICÍSM s. n. denumire dată teoriilor care fundamentează matematica cu ajutorul logicii. (< fr. logicisme) Vezi definitia »

GEODETERMINÍSM s. n. formă a determinismului mecanicist-metafizic care exagerează influența mediului natural asupra societății. (< geo- + determinism) Vezi definitia »