TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie) Vezi definitia »

SINECHÍE s. f. (Med.) Aderență patologică a irisului în fața posterioară a corneei sau la cristalin; p. gener. orice aderență patologică între formațiuni anatomice vecine. – Din fr. synéchie, engl. synechie. Vezi definitia »

VEGETÁȚIE s.f. 1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio]. Vezi definitia »

PALEONTOGRAFÍE s. f. descriere sistematică a fosilelor. (< germ. Paläontographie) Vezi definitia »

MEROTOMÍE s. f. 1. fragmentare chirurgicală a unei celule. 2. (biol.) fragmentare a celulei sau a organismului, din care rezultă și părți nenucleate. (< fr. mérotomie) Vezi definitia »