OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală. Vezi definitia »

MORFOSTRUCTÚRĂ s. f. aspectele reliefului și formele determinate de influența structurii geologice și a mișcărilor tectonice. (< rus. morfostruktura) Vezi definitia »

SONOGRÁMĂ s. f. înregistrare a profilului vocii. (< sono- + gramă) Vezi definitia »

COÁNĂ s. f. v. cucoană. Vezi definitia »

CEÁPSĂ, cepse, s. f. (Reg.) Mică bonetă sau scufiță de pânză aibă, bogat împodobită cu ornamente colorate, țesute sau cusute. [Var.: ceápță] – Din magh. csápsza, scr. čepac. Vezi definitia »