VINÍCOL, -Ă adj. Referitor la vii și la producția vinului. [< fr. vinicole, cf. lat. vinum – vin, colere – a cultiva]. Vezi definitia »

OSTREÍCOL, -Ă, ostreicoli, -e, adj. Referitor la ostreicultură, de ostreicultură. – Din fr. ostréicole. Vezi definitia »

MONOPÓL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole. Vezi definitia »

AVÍCOL, -Ă adj. Referitor la avicultură. [< fr. avicole]. Vezi definitia »

SORBITÓL s. n. compus chimic din bacele de scoruș, colagog și purgativ. (< fr. sorbitol) Vezi definitia »