PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. Vezi definitia »

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe limbi care se închid intrând între plăsele. – Tc. biciak. Vezi definitia »

deság (desági), s. m. – Traistă de formă specială, alcătuită din doi saci de pînză egali, care se poartă în echilibru, agățați de umăr. – Var. desagă. Mr. disagă, tisagă, megl. disagă, istr. bisagă. Ngr. δισάϰϰι sau δισάϰϰιον, format ca lat. bisaccium (Tiktin; Candrea; Pascu, II, 32; Scriban) și probabil încrucișat cu ngr. σάγη „bagaj”; cf. bg. disagi, bisagi (după Cihac, II, 94 și Conev 65, rom. ar proveni din bg.), it. bisacce (› istr.), fr. besace. – Der. desăgar, s. m. (călugăr care caută mîncarea și o transportă în desagă; călugăr cerșetor; cerșetor); desăgăriță, s. f. (călugăriță care aduce mîncare la mănăstire); desăgi, vb. (a încărca prea mult, a împovăra; a deșela). Vezi definitia »

GAG s. n. 1. efect comic în teatru și în cinematograf, din evenimente, atitudini, situații constrastante, care creează surprize. 2. (fam.) glumă, vorbă de haz. (< fr., engl. gag) Vezi definitia »

PREPELEÁG s. m. v. prepeleac. Vezi definitia »