NECROMANȚÍE s. f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie. Vezi definitia »

ALCALIMETRÍE s. f. Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentrației unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuințat în acest scop. – Din fr. alcalimétrie. Vezi definitia »

FTIZIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tuberculozei. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. phtisiologie, cf. gr. phtisis – distrugere, logos – știință]. Vezi definitia »

CARDIOTOMÍE s. f. 1. incizie chirurgicală a inimii. 2. incizie a cardiei. (< fr. cardiotomie) Vezi definitia »

CHERULARIE (KERULARIOS), Mihail (c. 1000-1059), patriarh de Constantinopol (1043-1059), excomunicat de papa Leon IX, l-a excomunicat la rîndul său pe acesta, ceea ce a provocat Marea Schismă (1054). Vezi definitia »