IDIOGAMÍE s. f. polenizare în care polenul provine de la aceeași floare. (< fr. idiogamie) Vezi definitia »

HIPERCLORHIDRÍE, hiperclorhidrii, s. f. Tulburare funcțională care se manifestă prin creșterea excesivă a acidului clorhidric din secreția gastrică, întâlnită la gastrite, ulcer duodenal; hiperaciditate (gastrică). – Din fr. hyperchlorhydrie. Vezi definitia »

BATOLOGÍE s.f. (Lit.) Repetiție de cuvinte sau de fraze inutilă și plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era bâlbâit]. Vezi definitia »

TAHIFAGÍE s.f. Faptul, acțiunea de a mânca repede. [Gen. -iei. / < fr. tachyphagie, cf. gr. tachys – rapid, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

PALEOCLIMATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Gen. -iei. / < fr. paléoclimatologie, cf. gr. palaios – vechi, lat. clima – climă, gr. logos – știință]. Vezi definitia »