țúrcă², țúrci, s.f. (reg.) 1. căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. 2. lână colorată, toarsă subțire. Vezi definitia »

ELECTRODIALÍZĂ s. f. dializă care poate fi accelerată prin acțiunea simultană a curentului electric cu o soluție coloidală. (< fr. électrodialyse) Vezi definitia »

HENDIÁDĂ s. f. figură de stil constând în înlocuirea unui substantiv însoțit de un atribut prin două substantive; înlocuire a unui atribut adjectival cu unul substantival. (< fr., lat., gr. hendiadys) Vezi definitia »

POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracțiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ◊ Expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova. Vezi definitia »

MEZARTERÍTĂ s.f. Inflamație a mezarterei. [< fr. mésartérite]. Vezi definitia »