ALGRAFÍE s.f. (Poligr.) Tipar obținut cu ajutorul unei forme executate pe o placă de aluminiu. [< fr. algraphie]. Vezi definitia »

IZOHELÍE s. f. procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea pe ale celor mai profunde. (< germ. Isohelie) Vezi definitia »

FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la. Vezi definitia »

FLEBORAGÍE s. f. 1. ruptură a unei vene. 2. scurgere de sânge dintr-o astfel de venă. (< fr. phléborragie) Vezi definitia »

ACVATIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar cu cerneluri de acuarelă. [Gen. -iei. / < germ. Aquatypie]. Vezi definitia »