ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui lichid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului din ea. 2. (Fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunțării unor sunete. 3. Fig. Năzuință, dorință, râvnă. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Din fr. aspiration. Vezi definitia »

iníe (iníi), s. f. – Sloi, gheață care se formează iarna pe suprafața apelor curgătoare. Sl. inije „grindină” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje. Vezi definitia »

EUSEMÍE s. f. totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. (< fr. eusémie) Vezi definitia »

PALATOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a unei părți din vălul palatului. (< fr. palatoplastie) Vezi definitia »

INCANTÁȚIE, incantații, s. f. (Livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural). ♦ Fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Vezi definitia »