Definita cuvantului paleocreștin
PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. referitor la începuturile creștinismului. ♦ artă ~ă = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme dovedesc legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi relativ rudimentare, scene și motive pătrunse de un întreg simbolism). (după fr. paléochrétien)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu paleocreștin
SIBILÍN, -Ă adj. sibilic. ♦ cărți ĕ = culegere de oracole, păstrată la Capitoliu (Roma), consultată ori de câte ori republica era în primejdie. (< fr. sibyllin, lat. sibyllinus) Vezi definitia »
CHIN- /
CHINET(O)- /
CHINEZI(O)-,
-CHINÉZĂ,
-CHINEZÍE /
CINETO-,
-CINÉZĂ
elem.
„mișcare”, „transformare”.
(< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos) Vezi definitia »
CARLÍN s. m. câine de agrement cu corpul scurt, capul masiv, rotund și brăzdat de riduri și cu botul pătrat și scurt; mops. (< fr. carlin) Vezi definitia »
nedeplín, -ă, adj. (reg.; în sintagma) vacă nedeplină = care fată înainte de vreme. Vezi definitia »
MUSCADÍN s.m. Nume dat în Franța în 1794 regaliștilor eleganți. [< fr. muscadin, cf. it. moscardino]. Vezi definitia »