EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus. Vezi definitia »

BEATÍFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique) Vezi definitia »

TESÁLIC, -Ă, tesalici, -ce, adj. Din Tesalia, privitor la Tesalia. – Tesalia (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

IZOIÓNIC, -Ă adj. care conține aceeași cantitate de ioni. (< fr. isoïonique) Vezi definitia »

TERMODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la termodinamică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. (< fr. thermodynamique) Vezi definitia »