CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. Vezi definitia »

parlagíu (parlagíi), – Măcelar (care tranșează carnea). Tc. parlaci (Șeineanu, II, 283), din par(a)lamak „a rupe în bucăți”. Vezi definitia »

slăbíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care este cam slab, lipsit de vitalitate, de putere; debil, firav, plăpând, fragil. Vezi definitia »

BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie) Vezi definitia »

MONOPÓDIU, monopodii, s. n. Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește continuu. – Din fr. monopode. Vezi definitia »