CARBOCÍCLIC, -Ă adj. (despre compuși organici) al căror lanț închis nu conține decât atomi de carbon. (< fr. carbocyclique) Vezi definitia »

STÁNIC, -Ă adj. (despre compuși ai staniului) care conține staniu tetravalent. (< fr. stannique) Vezi definitia »

ciftilíc (ciftilícuri), s. n. – Moșie, proprietate la țară. – Var. cift(i)lîc, cif(t)lic. Tc. çif(t)lik (Șeineanu, III, 41). Sec. XVIII. Vezi definitia »

SINONÍMIC, -Ă I. adj. referitor la sinonimie. ♦ derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele. 2. totalitatea sinonimelor unei limbi. (< fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik) Vezi definitia »

TIMOANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu putere antidepresivă prin acțiunea sa stimulatoare a umorii. (< fr. thymo-analeptique) Vezi definitia »