ANATOMÍST, -Ă, anatomiști, -ste, s. m. și f. Specialist în anatomie. – Din fr. anatomiste. Vezi definitia »

TEZÍST, -Ă adj. Care enunță și susține o anumită teză în artă, în literatură etc. // s.m. și f. Adept al tezismului. [< teză + -ist]. Vezi definitia »

SOFÍST, -Ă, sofiști, -ste, s. m. și f. Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuție argumentarea sofistică. ♦ P. gener. Persoană care folosește sofismele, argumentația sofistică. – Din fr. sophiste, lat. sophista. Vezi definitia »

POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist. Vezi definitia »

ONTOLOGÍST, -Ă, ontologiști, -ste, s. m. și f. Specialist în probleme de ontologie; ontolog. – Din fr. ontologiste. Vezi definitia »