ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine. Vezi definitia »

PURPURÍU, -ÍE adj. De culoarea purpurii, roșu-închis. [Pron. -riu. / < purpură + -iu]. Vezi definitia »

BRÎNZEIU, Pius (1911-2002, n. Vulcan), chirurg român. Acad. (1990), prof. univ. la Timișoara. Preocupări de filozofie a medicinii și de etică medicală („Educația estetică în chirurgie”). Vezi definitia »

potcovitóriu, potcovitóri, s.m. (înv.) potcovar. Vezi definitia »

șoricíu, -íe, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos. Vezi definitia »