pronumí, pronumésc, vb. IV (înv.) a supranumi. Vezi definitia »

MI- v. mio-. Vezi definitia »

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume. Vezi definitia »

HEMI- /EMI- elem. „jumătate”. (< fr. hémi-, cf. gr. hemi) Vezi definitia »

VERMI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „vierme”, „(referitor la) viermi”. [< fr., it. vermi-, cf. lat. vermis]. Vezi definitia »