pricepătúră, pricepătúri, s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, pricepere. 2. (în forma: precepătură) pregătire, cunoaștere temeinică; competență, iscusință, îndemânare, abilitate. Vezi definitia »

PENTIRÉMĂ s. f. (ant.) galeră, navă de război cu vâslași așezați în șiruri de câte cinci. (< fr. pentirème) Vezi definitia »

CNEMÍDĂ, cnemide, s. f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldații greci. – Din fr. cnémide. Vezi definitia »

știorlâcăiálă s.f. (reg.) 1. (despre păsări) ciripire, ciripit. 2. (despre copii) gângureală, gângurit. Vezi definitia »

EPISTÉMĂ s. f. (fil.) schemă, configurație inconștientă care ar sta la baza cunoașterii. (< gr. episteme) Vezi definitia »