OCUPÁ vb. I. I. tr. 1. A lua în stăpânire, în posesiune; a pune mâna pe..., a pune stăpânire (pe o poziție, pe o țară etc.). 2. A avea un loc, a deține un post (undeva). ♦ A locui (o casă). ♦ A stăpâni gândurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se îndeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva, de ceva. [P.i. ocúp. / < fr. occuper, it., lat. occupare]. Vezi definitia »

káppa (literă grecească) s. m. pl. káppa; ϰ, K Vezi definitia »

naspa=urat,disgratios din tig. Vezi definitia »

ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa în forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. 2. A întocmi; a forma, a alcătui. – Întru + chip sau într-un chip. Vezi definitia »

frapá (frapéz, frapát), vb. – 1. A atrage atenția. – 2. A răci, a pune la gheață. – Fr. frapper. – Der. frapant, adj. Vezi definitia »