POLARIZÁȚIE s. f. stare a unui corp care prezintă polaritate (1); polarizare. ◊ stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. ♦ ă luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea și de efectele luminii polarizate. (< fr. polarisation) Vezi definitia »

DINAMOCORÍE s. f. mod de răspândire a plantelor dinamocore. (< fr. dynamochorie) Vezi definitia »

TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. Vezi definitia »

PERIHÉLIE s.f. v. periheliu. Vezi definitia »

BRADIKINEZÍE (‹ fr. {i}; gr. bradys „lent” + kynesis „mișcare”) s. f. Încetinire patologică a mișcărilor voluntare întîlnită în unele tulburări psihice, encefalită etc. Vezi definitia »