-AMUZÍE² elem. „surditate”, „disonanță”. (< fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia) Vezi definitia »

DRAMATURGÍE s. f. 1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic. 2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. (< fr. dramaturgie, gr. dramaturgia) Vezi definitia »

blastoftoríe (-tof-to- / -to-fto-) s. f., art. blastoftoría, g.-d. blastoftoríi, art. blastoftoríei Vezi definitia »

VECTOSCOPÍE s.f. Observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos. [Gen. -iei. / < fr. vectoscopie]. Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »