ROTÚLĂ s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula) Vezi definitia »

HERÁLDICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul blazoanelor. [Gen. -cii. / < fr. héraldique]. Vezi definitia »

PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. Protopopeasă. – Protoprezbiter + suf. -ă. Vezi definitia »

bitúșă (-șe), s. f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – Var. bitușcă; botoașe, botoșană, s. f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene. Vezi definitia »

a bate apa în piuă expr. a vorbi mult și prost. Vezi definitia »