DEBLÉU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural în vederea executării platformei unui drum ori a unei căi ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din fr. déblai. Vezi definitia »

chimerléu (-éie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans. Vezi definitia »

SERICÉU, -ÉE adj. asemănător cu mătasea, mătăsos. ◊ (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri mătăsoși și moi. (< lat. sericeus) Vezi definitia »

polieléu (polieléie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος. Vezi definitia »

ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »