XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se întrebuințează ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. Vezi definitia »

COGNÓMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen]. Vezi definitia »

AACHEN [ḁ:hen], oraș în Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granița cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (cărbune și min. de fier). Ind. textilă, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, geamuri. Nod de comunicații. Stațiune balneoclimaterică cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala reședință a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de încoronare a împăraților Sfîntului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au încheiat Războiul de Devoluțiune dintre Franța și Spania (1667-1668) și Războiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de artă în epoca carolingiană. Monument celebru: Capela Palatină (începutul sec. 8 – sfârșitul sec. 9) ridicată de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primărie în stil gotic (sec. 14). Vezi definitia »

ANTIPIOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică autoaprinderea cărbunilor. (< anti- + piogen) Vezi definitia »

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen. Vezi definitia »